inspired by "Celei care minte", a poem of Ion Minulescu, a Romanian poet.
.
(digital illustration)
"Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine...
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare în trepieduri de argint,
În pat ti-am presarat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca si-ntr-o glastra am înfipt
Trei ramuri verzi de lamaita
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iata,
Bate miezul nopţii...
E ora când amantii, -alt'data,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântata...
Deci vino,
Vino si desprinde-ţi din pieptenul de fildes părul,
Înfinge-ti în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevarul
Şi spune-mi:
Dintre cati avură norocul sa te aiba-asa
Cati au murit
Şi cati blesteama de-a nu te fi putut uita?...
Eu stiu c-ai să ma-nseli chiar mâine...
Dar fiindca azi mi te dai toata.
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Şi nu eşti prima vinovata!...
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sarutari,
Nu-ţi cer sa-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la altii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ti cer patima nebuna si fara de sfârsit,
Nu-ti cer
Nimic din ce poetul palid
Cerseste-n veci de veci, stingher,
Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipă
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În par sa-mi împletesti cununa de laur verde
Şi în priviri
Sa-mi împietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri.
Şi-asa tacuti -
Ca doua umbre, trântiti pe maldarul de flori -
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârsim în zori!"
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare în trepieduri de argint,
În pat ti-am presarat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca si-ntr-o glastra am înfipt
Trei ramuri verzi de lamaita
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iata,
Bate miezul nopţii...
E ora când amantii, -alt'data,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântata...
Deci vino,
Vino si desprinde-ţi din pieptenul de fildes părul,
Înfinge-ti în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevarul
Şi spune-mi:
Dintre cati avură norocul sa te aiba-asa
Cati au murit
Şi cati blesteama de-a nu te fi putut uita?...
Eu stiu c-ai să ma-nseli chiar mâine...
Dar fiindca azi mi te dai toata.
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Şi nu eşti prima vinovata!...
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sarutari,
Nu-ţi cer sa-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la altii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ti cer patima nebuna si fara de sfârsit,
Nu-ti cer
Nimic din ce poetul palid
Cerseste-n veci de veci, stingher,
Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipă
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În par sa-mi împletesti cununa de laur verde
Şi în priviri
Sa-mi împietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri.
Şi-asa tacuti -
Ca doua umbre, trântiti pe maldarul de flori -
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârsim în zori!"
